Partea a II-a a interviului cu Mario Ovidiu Madius stabilit în Suedia din 1969. Un artist complet care face cinste Aradului şi României. Mario este un om foarte activ şi o adevărată enciclopedie în mai multe domenii. Implicat în mai multe activităţi artistice dar şi caritabile mereu binedispus şi cu poftă de viaţă. În continuare ne vorbeşte despre pasiunile sale pentru arta culinară şi medicină, amintiri din tinereţe, dedicaţia lui pentru muzica de proastă calitate, despre viitorul României, despre şansele Aradului de a deveni Capitală Culturală Europeană în 2021, despre politicienii din România şi multe altele…
Mario Csipai: Aţi dezvoltat o adevărată pasiune pentru gătit. Sunteţi un gurmand?
Homar picant si caviar mix á la Mario
Mario Ovidiu Madius: Da. A început deja din România de la mandatari în ani ’60 (*Mandatarii au reprezentat singura formă de economie capitalistă pe care autoritaţile comuniste de la acea vreme au tolerat-o. Statul mandata gestiunea unui mic obiectiv economic, restaurant, frizerie, crama, unei persoane, de obicei privilegiată, care dispunea după propriul plac de activitatea în acea locaţie. Tot ce avea de plătit mandatarul era un impozit fix care se achita la Primărie). Într-o zi după un concert am mers să mâncăm pe strada Cârţan unde a deschis un mandatar o cârciumă… şi ce se mânca acolo… creveţi! Cocktail de creveţi la pahar şi supă de broască ţestoasă! Hopa… Eram cu Moculescu, şi zice: “dom’le, ce mâncaţi orătăniile astea sunteţi nebuni la cap?”, zic: “decât să manânc colesterol… slana să o manânci tu că îţi face bine, las’ că mâncăm noi creveţi că-s mai buni!” Bine… dacă îţi spun că în gară la Bucureşti se mânca atât de fantastic… dom’le vroiai o supă bouillabaisse… te servea nea’ Florică care venea îmbrăcat în jacket şi mâncai supă bouillabaisse. Eee asta pe mine ma impresionat şi am plecat din România cu o pasiune a artei culinare.
Mario Csipai: Din numeroasele locuri pe care le-aţi vizitat ce bucătărie vă place cel mai mult?
Sushi á la Mario
Mario Ovidiu Madius: Bucătăria japoneză. Cea mai grea bucătărie! Nu mă ating de ea. Câteodată am mai făcut aşa un sushi, dar tare greu e… Am fost la ei şi am văzut, m-au nenorocit, am căpiat… şi când mă gândesc că acum 3000 de ani ei făceau sosul bechamel, pe care francezii l-au denumit bechamel, japonezii îl făceau acum 3000 de ani. Şi bucătăria chinezească îmi place, dar chinezii sunt mai destrăbălaţi în mâncare, le fac aşa henki penki, în schimb japonezii… extraordinar! Bucătăria japoneză este ceva extraordinar, numai să-i vezi cum lucrează.
Mario Csipai: Este vreun loc unde v-aţi dorit să ajungeţi şi nu aţi facut-o încă?
Mario Ovidiu Madius: Ce mi-ar place să văd dar nu am fost încă este Machu Picchu.
Mario Csipai: Cât de des veniţi în România?
Mario Ovidiu Madius: Păi normal cam de 2 ori pe an vin în România.
Mario Csipai: La Arad, sau nu neapărat?
Mario Ovidiu Madius Live la Sinner’s Club în Bucureşti
Mario Ovidiu Madius: Sigur. Întotdeauna la Arad şi bineînţeles mai merg în Bucureşti, mă mai cheamă pe la concerte, mă mai duc în turnee. Acuma în iunie sunt invitat la un festival de folk , unde sunt în juriu. Desigur, umblu peste tot, dar sigur că vin la Arad unde îmi place să vorbesc cu prietenii mei vechi din copilărie, dialectul de Crişana şi regionalismele, că nu le-am uitat. I-am zis lui Gyuri Pascu că s-a apucat de imitat, i-am zis: “măi tu dacă vrei să imiţi Crişana vino la mine că te învăţ eu”.
Mario Csipai: Am văzut că folosiţi dialectul şi în piesa “Pecica Blues”.
Mario şi Adrian Daminescu – 2009
Mario Ovidiu Madius: Da păi “Pecica Blues”… este dedicaţia mea to the bad music. “De gustibus non est disputandum” a spus Cicero dar totuşi… eram la Adrian Daminecu acasă şi mi-a venit o idee, zic hai să fac un aşa… o piesă dacă tot am umblat pe acolo prin Pecica. Textul original este cel al piesei cu care am luat premiul culturii cum era pe vremuri în 1956 la Sala de Cultură a Fabricii Teba din Arad. Am luat acel premiu cu piesa “Eu mi-s Pavel din Banat” pe care am cântat-o la vârsta de 9 ani şi acolo la Pecica Blues e tot “…Pavel din Banat”, doar că am întors textul puţin pe dos. :))
Mario Csipai: Pe când un concert la Arad?
“Pavel” din Banat
Mario Ovidiu Madius: Nu ştiu exact. Acuma să vedem… m-au invitat cei de la Quaternion dar depinde cum şi când. Am cântat la Arad, am fost prin toate cluburie, dar vedem… nu ştiu, nu pot să-ţi dau o dată exactă. Acolo cânt sunt în Arad mă invită imediat, dar nu ştiu exact cum şi când.
Mario Csipai: Nu ştiu dacă ştiţi dar Aradul a intrat în cursa pentru a fi Capitală Culturală Europeană în 2021.
Mario Ovidiu Madius: Da ştiu. Cum să nu, sigur.
Mario Csipai: Mulţi privesc cu scepticism această candidatură, credeţi că Aradul are vreo şansă în faţa unor oraşe ca Iaşi, Cluj, Timişoara chiar şi Alba Iulia. Este Aradul la un asemenea nivel cultural?
Mario Ovidiu Madius: De ce nu? Aradul este un oraş foarte frumos! Să nu uităm bulevardul, celebrul bulevard, să nu uităm malul Mureşului să nu uităm Ceala. E un oraş foarte frumos iar dacă cineva spune că nu e aşa eu sunt împotrivă. Acel bulevard este extraordinar pentru plimbat, o iei de jos de la Gara Electrică… (Podgoria). Tu şti de Gara Electrică?
Mario Csipai: La “Podgoria” vă referiţi sau unde?
Mario Ovidiu Madius: Da acolo. Mai demult se numea Gara Electrică?
Mario Csipai: Săgeata Verde.
Zona Ştrandului Neptun Arad în 1960. Mario sărind în apă de pe o rampă de la 3 metri, fiind în elentul său deoarece a activat ca şi gimnast de elită pentru câţiva ani.
Mario Ovidiu Madius: Da nu se numea aşa. Asta au găsit-o pe urmă pe vremea mea nu exista. Era tramvaiul electric, nu exista Săgeta Verde. În anii mei… în copilărie se numea tramvaiul electric de la Gara Electrică pleca. Mama mea a fost contabilă, făcea salariile acelor mecanici şi vatmani sau cum le spunea, în fine… şi se numea tramvaiul electric, pe urmă au apărut ăştia cu Săgeata Verde, n-am auzit în viaţa mea… Eu sunt născut acolo îţi dai seama… Tot îl întrebam şi pe Miloş Cristea, Dumnezeu să-l ierte. El a fost prietenul meu bun, eu am fost în clasă şi în bancă cu soţia lui. Are doi copii pe Claudiu, politicianul şi pe Miruna. Aradul este foarte frumos şi nu zic asta pentru că sunt arădean dar pentru mine Aradul e mai frumos decât Timişoara. Sorry! I-am spus şi lui Nicu Covaci de la Phoenix s-a supărat… măi fraţilor… Aradul… nu numai că în Arad a început toată muzica şi jazz-ul şi rockul şi toate, da-i şi ce-l mai frumos oraş… nu? E frumos Aradul, să dea Dumnezeu să fie ok, eu sunt pentru, why not?
Mario Csipai: Aşadar credeţi că se poate?
Mario Ovidiu Madius: Da. Sigur!
Mario Csipai: Sunte-ţi un om foarte activ şi implicat într-o mulţime de treburi. Cum reuşiţi?
O altă faţă: ofiţer de probaţiune suedez
Mario Ovidiu Madius: Dom’le nu ştiu… încerc să fiu tot timpul activ să mă mişc… acest hobby al meu cu arta culinară mai este legat şi de medicină, sunt foarte interesat de medicină şi e un mare hobby pentru mine. Am crescut cu un medic mare docent, şef la Institutul Cantacuzino, Andrei Olinescu, nu mai e în viaţă. A fost frate cu Boris Olinescu tatăl Mălinei Olinescu. Cu el am început cu medicina, am combinat această pasiune, medicina şi arta culinară. Am nişte seminarii pe aicea care se numesc: “Mâncarea este cel mai bun medicament al organismului”, unde povestesc despre bolile organice şi bolile funcţionale şi care sunt diferenţele între ele. Apoi m-am apucat să lucrez în poliţie pentru că am zis do’mle ca muzician… eu mă duc şi cânt când cânt dar în restul timpului ce fac? Îmi rămâne mult timp liber. M-am dus am dat nişte interviri, m-au acceptat şi am intrat în poliţie… şi mai fac şi asta. După aia sigur cânt cu două formaţii da concertele numai o oră ţin că eu nu cânt la cârciumă… Îmi place să umblu să călătoresc şi să mă îngrijesc de copiii cu probleme.
Mario Csipai: Emisiune la radio mai aveţi?
Mario live la TVR invitat în emisiune la Carmen Movileanu
Mario Ovidiu Madius: Nu. Am lăst-o că nu mai reuşesc să scriu cozerii… am peste 600 de cozerii. Am făcut o mică pauză. Acum am în schimb la televizune nişte chestii, eu am mai făcut treaba asta, roluri mici dar OK, super! Joc acuma un poliţist belgian care vorbeşte engleză într-un serial de televiziune suedez şi de aia mi-am lăsat barbă, eu nu prea sunt cu barbă.O să apară la sfârşitul lui mai, acest serial unde o să vorbesc engleza cu accent francez.
Mario Csipai: Care consideraţi că este cea mai mare reuşită a dumneavostră din punct de vedere profesional?
Mario alături de statuia poetei suedeze Karin Maria Boye
Mario Ovidiu Madius: Cea mai mare reuşită din punct de vedere profesional sunt cele 3 premii ale culturii din 2002, 2003 şi 2006. Sunt foarte mândru că le-am luat. Eu am compus ceva muzică pe versurile unei celebre poete suedeze Karin Boye. În memoria lui Aurelian Andreescu am compus şi pe versurile marelui Eminescu. Dar aici în Suedia am luat acest premiu şi pentru cozeriile mele şi programele mele de atâta timp la radio. Sigur le-au plăcut. Să stai în cea mai celebră sală de concerte aici la Göteborg şi să te filmeze şi să-ţi dea o valiză de bani, pe care am donat-o caselor de copii de 3 ori… să fii cunoscut, e o treabă, pentru ce am muncit eu… chiar am reuşit în viaţă… şi după aia pe plan personal este căsătoria cu scumpa mea soţie şi băiatul meu care are acum 42 de ani, îl cheamă Constantin… aici am reuşit totul, o viaţă fericită…
Mario Csipai: Cum vedeţi dumneavoastră viitorul României?
Mario Ovidiu Madius: Nu prea bine. Nu văd o schimbare, politic… nu văd un…. “turn around upside down” cum spune englezul, today is green, tomorrow is yellow, God dammit! Nu ştiu ce să spun, nu cred că o să mai apuc eu, că totuşi am o vârstă şi am un coleg care e politician… îl şti, tot arădean, Teodor Meleşcanu, ai auzit de el?
Mario Csipai: La şeful de la SIE vă referiţi?
Mario alături de “Marinar”, Arad 2007
Mario Ovidiu Madius: Da. Băiatul cu epoleţii de tablă, că acuma sa mutat la firma cu epoleţii de tablă, unde florile nu trebuiesc udate că ruginesc microfoanele… Teodor Meleşcanu, el. Am copilărit cu el, am făcut polo cu el în Arad, dar uite măi ca să vezi… kind of a people dom’le, cu ăsta am copilărit dragul meu, am fost la şcoală, am fost peste tot şi l-am căutat m-am mândrit cu el când a fost ministru de externe, le-am spus aicea la toţi, bine că eu de România nu vorbesc în Suedia, nici la radio, nici unde, deci părerile mele, nimic, nu-mi place să vorbesc, mai ales urât de România, niciodată. Şi l-am căutat pe tipu’, da nici vorbă… că el că nu ştiu ce… că nu poate să se întâlnească cu mine… că el e politician, că el nu e nu ştiu ce… Eu am stat la masă cu Olof Palme am vorbit cu el franceză şi i-am cerut un autograf pentru baiatul meu care la iubit, prime minister of Sweeden God dammit! Dar ăsta deloc, păi atunci ce-mi spune mie? Dacă ăsta? Şi ăsta-i cu şcoală! Mă gândesc ce se întâmplă? The mentality… nu ştiu ce se întâmplă… Parlamentul ăla este o veselie la Acapulco de…de… nu ne vedem şi văd că persistă, tot aşa se ceartă, vine aia… Elena Udrea care se pricepe la vândut maşini de cusut şi restu’ pauză… trebuie hight class young people, trebuie ceva să se schimbe acolo…
Mario Csipai: Poate generaţia care urmează o să reuşească să schimbe ceva.
Mario Ovidiu Madius: Să sperăm! Doamne ajută! să speram, dom’le nu se poate aşa! Păi se leagă de omul de jos… mă doare sufletul să şti! Am avut un concert la Vladimirescu invitat de domnul Falcă şi am compus o piesă pentru scumpa lui fetiţă şi a venit şi ma felicitat ăsta… Marinarul cum îi spun eu… am făcut o grămadă de poze dar nu am pus pe Facebook, eu nu sunt cu partidul lor nu sunt cu politica. Şti că-i o vorbă la noi în Crişana sau în Arad, da-i tare haioasă, apropo de politică, asta când mergeu ţăranii la piaţă cu de-ale lor… “Na Doamne…. Numa oleacă ne-o fost bine şi iară-i rău”. Extraordinară!
Mario Csipai: Domnule Madius vă mulţumesc pentru interviu.
Mario Ovidiu Madius: Cu mare plăcere.
O altă pasiune a lui Mario. O colecţie uriaşă de 45 000 de obiecte de scris. Locul 1 în Scandinavia, locul 4 în Europa şi locul 365 în lume. Membru de onoare pentru 25 de ani a Colecţionarilor de Stilouri din America. 40000 de pixuri, 800 stiloruri, 2500 creioane şi restul diverse obiecte de scris. A vândut întreaga colecţie acum câţiva ani iar cu banii obţiniţi a ajutat copii cu nevoi speciale din România.
Ajutor acordat Casei de copii hadicapaţi neuromotori Aurora-Haţeg România.
Cu ajutoare în Moldova. Aici în satul Gura Văii lângă Piatra Neamţ, 1996.
Mario sponsorizează tinerii alpinişti arădeni într-o expedieţie în Caucaz.
Diploma lui Mario (Marian Ovidiu) de absolvire a Şcolii Elementare de 7 ani.
Alături de familie cu soţia Leena şi fiul Constantin pe Grand Canal, Veneţia – 1978.
Împreună cu fiul Constantin la Hotel Scheherazade Sousse, Tunisia 1979.
La graniţa germană cu bicicleta.
Cannelloni á la Mario.
Carte d’Or Dessert á la Mario.
Piept de pui gatit în abur á la Mario.
Fontana di Trevi, Roma – mai 2012.
La ski în Bruksvallarna – Suedia.
Mario la Castelul Bran, octombrie 2012.
În sala Teatrului Constantin Tănase dupa 47 de ani.
Mario alături de colegi din poliţia suedeză.
Cu de Teo Boar pe Ştrandul Neptun Arad – 2009.
Alături de faimoasa cântăreaţă braziliană Vanja Santos la UNESCO World Music Expo, Copenhaga – Octombrie 2011.
Cu faimosul cântăreţ italian Mario Zelinotti cu o frumoasă harpă chitară italiană din 1912 creată de Armando Giulietti, Ciampino – Italia, mai 2012.
Cu Mircea Vintilă.
Cu Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru în faţă la Savoy, Bucureşti 2012.
Împreună cu Mario Zelinotti la Roma, 2012.
La TVR alături de Laurenţiu Cazan şi Dani Constantin.
Mario împreună cu Black Sapphire Band.
Mario şi Dan Andrei Aldea, Munchen 2011.
Mario şi Herb Reed de la The Platters, 1982.
Mario şi Nicu Alifantis, Bucureşti 2012.
Mario şi Bojes Band alături de statuia poetei Karin Boye.
Paul Ciuci şi Mario membrii juriului Finalei Naţionale “The Global Battle of The Bands” Romania, Cluj-Napoca 2007.
Cu regretatul Gheorge Dinică la Restaurantul Marshal, Bucureşti – mai 2009.
